Aceste cercetări au fost realizate în cadrul proiectului “Munca pe primul loc” (POSDRU, Axa 5, DMI 5.1.), implementat de către Asociaţia “Şanse Egale pentru Fiecare” (ASEF) din Craiova, în parteneriat cu Tinguely International Bv din Olanda, cu Universitatea din Craiova – Facultatea de Ştiinţe Sociale (reprezentată prin prof. univ. dr. Dumitru Otovescu) şi cu Institutul Social Oltenia al Universităţii din Craiova (reprezentat prin lect. univ. dr. Adrian Otovescu). La derularea şi finalizarea cercetărilor a luat parte şi lect. univ. dr. Gabriel Pricină. Proiectul a început acum doi ani şi se încheie în ianuarie anul viitor, iar până acum a mai fost publicată o carte – «Piaţa forţei de muncă – regiunea SV Oltenia». Mai jos redăm, în rezumat, concluziile studiului realizat în mod profesionist şi care vine atât în sprijinul şomerilor, cât şi al angajatorilor, în încercarea de a înţelege mai bine piaţa muncii.
Societatea contemporană este guvernată de două forţe: informaţia – care ţine de comunicarea între oameni şi între instituţii – şi energia – care este strâns legată de valoarea unei economii naţionale.
Informaţia şi energia guvernează societatea
Informaţia, indiferent că este adevărată sau falsă (fiind obiectul unor zvonuri, intrigi, minciuni, manipulări etc.), a devenit o dominantă a unor activităţi desfăşurate îndeosebi în reţeaua mass-media şi a unor servicii speciale. Cunoaşterea ştiinţifică se bazează pe adevăr, iar principala modalitate de verificare a acestuia o reprezintă, pentru ştiinţele socio-umane, corespondenţa cu realitatea socială.
În lumea actuală, trăim şi o veritabilă criză de ordin moral, manifestată prin aceea că datoria, binele, responsabilitatea, bunul-simţ, gratitudinea sunt recunoscute din ce în ce mai puţin. Combinaţia dintre adevăr şi bine are un efect tonic asupra vieţii sociale a oamenilor, în timp ce articularea forţelor malefice cu eroarea, minciuna, prejudecăţile etc. generează consecinţe negative asupra comunităţilor umane.
Una dintre problemele negative cu care se confruntă omenirea în momentul de faţă o reprezintă şomajul, care la nivelul judeţului Dolj a atins cote alarmante. În lucrarea de faţă vom analiza problema şomajului şi a pieţei muncii din judeţul Dolj, luând în calcul o dublă perspectivă – statistică şi sociologică.
I. Diagnoză statistică
Datele pe care le vom utiliza, în continuare, sunt consemnate la 31 martie 2012 în evidenţele statistice oficiale ale Institutului Naţional de Statistică, Direcţia Regională de Statistică Dolj, Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă.
– Evaluări:
1) Judeţul Dolj se află în topul primelor cinci judeţe ale României cu cea mai ridicată rată a şomajului:
1. Vaslui – 9,64%
2. Mehedinţi – 9,54%
3. Teleorman – 8,72%
4. Dolj – 8,71%
5. Covasna – 8,52%
2) Din cele cinci judeţe ale Regiunii Sud Vest Oltenia, judeţele Mehedinţi şi Dolj au cea mai mare rată a şomajului, contribuind la clasarea acestei regiuni pe primul loc din punct de vedere al ratei şomajului – 7,42%, care este superioară ratei şomajului din România – 5.05%. La 1 ianuarie 2012, populaţia Regiunii Oltenia era de 2.250.565 persoane, din care 49,4% (1.112.000 persoane) o reprezenta populaţia activă. Din totalul acesteia, doar 33,5% era salariată (adică 372.118 persoane).
Menţionăm că în Uniunea Europeană rata şomajului este de 10,2%.
Cele mai ridicate rate ale şomajului se întâlnesc în: Spania – 23,6% şi Grecia – 21,7%, iar cele mai scăzute în Austria – 4,2% şi Olanda – 4,9%.
Doljul şi Mehedinţiul – campioane la şomaj
3) Numărul total al şomerilor din Dolj a ajuns recent la 25.854 de persoane, dintre care:
– 15.049 sunt bărbaţi (58,2%), iar 10.805 sunt femei (41,8%);
– circa 6.000 primesc indemnizaţie;
– un număr de 14.570 sunt şomeri de lungă durată (au mai mult de un an de la pierderea locului de muncă şi nu au nici indemnizaţie). Aceştia reprezintă 56,4% din totalul de circa 26.000 de şomeri înregistraţi, cifră ce situează Doljul pe primul loc în clasamentul judeţelor cu cei mai mulţi şomeri de lungă durată;
– în totalul şomerilor de lungă durată se întâlnesc 1.760 de tineri sub 25 de ani (care reprezintă 6,8%).
4) Cea mai mare pondere în ansamblul şomerilor indemnizaţi o au cei fără studii, cu studii primare, gimnaziale şi profesionale – 2.399 de persoane (40% din cei 6.000 de şomeri cu indemnizaţie).
5) Judeţele Dolj şi Vâlcea deţin împreună 53,1% din totalul salariaţilor din Regiunea Sud-Vest Oltenia (372.118 persoane).
6) Repartiţia salariaţilor pe domenii (la începutul lunii martie 2012):
– 66,5% din totalul salariaţilor lucrează în servicii;
– 31,1% în industrie şi construcţii;
– 2,4% în agricultură.
7) În decursul a trei ani de criză economică (1 ianuarie 2009 – 1 ianuarie 2012), judeţul Dolj a înregistrat o tendinţă de scădere a numărului de salariaţi: de la 128.004 angajaţi în 2009, la 120.483 în 2012. În decurs de 3 ani, 17.521 persoane şi-au pierdut locul de muncă, ceea ce reprezintă un declin cu 15% a numărului angajaţilor.
8) Câştigul salarial mediu brut a fost de 1.885 lei/persoană, ceea ce situează Doljul pe locul 10 pe ţară din cele 42 de judeţe (media naţională fiind de 2.028 lei/persoană).
9) Portretul şomerului din judeţul Dolj
Portretul şomerului de judeţul Dolj*
*pe baza valorilor dominante şi a informaţiilor prezentate de ANOFM:
– Este bărbat (58,2% din totalul şomerilor)
– are vârsta cuprinsă între 25 şi 50 de ani (64,3%)
– locuieşte în mediul rural (52,1%)
– cu studii primare, gimnaziale sau profesionale (40%)
– nu primeşte indemnizaţie (76,8%)
– nu are un loc de muncă de mai mult de un an (56,4%)
10) Oferta de locuri de muncă vacante (26 aprilie 2012)
– Dolj: 238 locuri
– Vâlcea: 263 locuri
– Gorj: 143 locuri
– Mehedinţi: 35 locuri
– Olt: 57 locuri
Cele mai multe locuri de muncă vacante se întâlneau în: Cluj (1.708), Iaşi (1.249), Constanţa (965)
Cele mai puţine locuri de muncă vacante se întâlneau în: Caraş-Severin (16), Mehedinţi (35) şi Sălaj (44).
II. Diagnoză sociologică
– Se întemeiază pe rezultatele a două cercetări de teren efectuate în Craiova, prin intermediul a două chestionare de opinie:
1) Un eşantion de 843 de persoane, cu statut de şomer, inactive sau aflate în căutarea unui loc de muncă: pasul statistic a fost de 3, iar marja de eroare a fost de +-3,3%.
2) Un eşantion de 110 agenţi economic, dintr-un total de 858 de firme înregistrate în evidenţele statistice din decembrie 2010 la Camera de Comerţ şi Industrie Dolj.
– numărul de salariaţi ai firmelor din eşantion a fost cuprins între minim 5 persoane şi maxim 1.230 de persoane.
– pasul statistic: 3.
– Concluzii:
1) În privinţa calităţii vieţii, 92,5% dintre şomeri au declarat că viaţa lor personală şi familială a cunoscut o degradare în anul 2011 faţă de anul 2010, majoritatea acestora fiind din rândul celor în vârstă de peste 50 de ani şi a celor fără studii şi cu şcoală primară şi gimnazială.
2) Până la data efectuării studiului, 82% au avut un loc de muncă anterior, iar 18% nu au avut. Aproape jumătate (48,5%) dintre cei chestionaţi au lucrat mai mult de 4 ani, ceea ce atestă că beneficiază de o anumită experienţă profesională.
3) Condiţia de şomer ori neocupat a influenţat negativ relaţiile cu ceilalţi membri ai familiei în cazul a circa 70% dintre subiecţii chestionaţi; 67% au mărturisit că le-au afectat legăturile cu prietenii şi cunoştinţele; 62% au apreciat că, urmare a şomajului, li s-a deteriorat starea de sănătate fizică, iar 70% au declarat că au fost afectaţi şi pe plan psihic.
4) În ultimul an dinaintea cercetării noastre, jumătate dintre cei chestionaţi au fost la interviuri în vederea angajării, în timp ce alţi 50%, nu au participat la interviuri; circa 27% au fost de 1 – 3 ori la un interviu de angajare, iar 12% au mers de 4 – 6 ori. Se observă că eforturile de căutare a unui loc de muncă sunt reduse şi neinsistente, fapt explicabil prin posibila lipsă de încredere în propriile forţe, prin lipsa de experienţă şi prin necunoaşterea căilor de descoperire a oportunităţilor de angajare. Aproape 37% ar accepta să lucreze în orice domeniu de activitate, în timp ce 17% ţin să lucreze neapărat în meseria pentru care posedă calificare. Dintre problemele întâmpinate de cei care şi-au căutat un loc de muncă evidenţiem: a) lipsa experienţei şi a vechimii (invocată de 16% dintre cei chestionaţi; b) vârsta înaintată (8%); c) necunoaşterea locurilor de muncă vacante (7%); d) salariul mic oferit de angajatori (7%). Subliniem că 64% aveau o singură calificare, iar 36% dispuneau de mai multe calificări şi competenţe, dobândite prin cursuri de recalificare şi de specializare, inclusiv universitare.
5) Peste 82% consideră că au şanse mici (48,9%) şi foarte mici (26,1%) şi nici o şansă (7,4%) de a găsi un loc de muncă în viitorul apropiat, ceea ce ne dezvăluie o stare de spirit precumpănitor pesimistă ori sceptică. Doar 14,6% apreciază propriile şanse în mod pozitiv: 11,4% le evaluează drept mari şi 3,2% ca fiind foarte mari.
6) Cele mai frecvente mijloace de informare cu privire la locurile de muncă vacante sunt internetul (28,4%), apelarea la prieteni şi cunoştinţe (20,4%), consultarea anunţurilor din presă (18%) şi prezentarea la Oficiul pentru Ocuparea Forţei de Muncă (12%). Circa 58% reclamă necesitatea urmării unui curs de recalificare profesională pentru a putea spera la un nou loc de muncă. De asemenea, 23% şi-ar dori să lucreze într-o unitate privată, tot 23% ar prefera o unitate de stat, în timp ce 51% nu au nici o preferinţă, fiindu-le indiferent unde ar lucra; 41% ar accepta un loc de muncă în altă localitate decât cea de domiciliu şi 55% îşi doresc să lucreze doar în Craiova;
7) Aşteptările faţă de angajatori privesc: a) un salariu motivant (84%); bonusuri salariale – tichete de masă, telefon, autoturism (3,9%); c) plata orelor suplimentare (3,1%); d) program de lucru flexibil (3%); e) atmosferă colegială de lucru (3,3%). Salariul minim pentru care ar accepta un loc de muncă ar fi între 6 şi 10 milioane lei vechi pentru 60% dintre cei chestionaţi şi de 10 – 15 milioane pentru alţi 25%. În jur de 80% şi-ar dori un program de lucru full-time şi 16% part-time. Peste 80% preferă contractul de muncă pe perioadă nedeterminată.
8) După opinia celor investigaţi, serviciile de consiliere profesională pentru şomeri trebuie să intre în responsabilitatea agenţiilor teritoriale de ocupare a forţei de muncă (40%), a autorităţilor publice locale (31%), a angajatorilor care au nevoie de forţă de muncă (18%) şi a organizaţiilor non-guvernamentale (4,4%); 94% dintre cei chestionaţi au o concepţie sănătoasă despre muncă, socotind-o a fi importantă pentru a reuşi în viaţă, în mare şi foarte mare măsură (numai 5,6% au evaluat-o în termeni sceptici).
9) Din cei 110 angajatori consultaţi, mai mult de jumătate (58%) şi-au declarat intenţia de a-şi extinde afacerea şi a angaja noi salariaţi. Unii apelează la anunţuri în mass-media (6%) şi platforme electronice de recrutare (5%), iar alţii apelează la prieteni, rude, cunoştinţe (4,5%), la firme specializate de recrutare (4,2%), participă la târguri de job-uri (3,6%).
10) Angajatorilor li s-a oferit o scală de cerinţe şi li s-a cerut să le evalueze după importanţa lor. S-au obţinut următoarele rezultate:
– calificarea candidatului (89% au indicat-o drept importantă şi foarte importantă);
– nivelul de educaţie (88%);
– experienţa profesională dobândită în ţară (72%);
– experienţa însuşită în străinătate (45%);
– efectuarea de studii în străinătate (39%);
– recomandări de la foştii angajatori (64,5%);
– modul de prezentare la interviu (92%);
– vârsta candidatului (42,7%).
În schimb, sexul şi starea civilă nu prezintă importanţă mare şi foarte mare pentru angajare.
11) Atunci când angajează o persoană, angajatorii ţin cont, în primul rând de cerinţele postului (42%), apoi de competenţele candidatului (37%) şi de nivelul de instrucţie al candidatului (18%). Dacă ar trebui să aleagă între doi candidaţi cu acelaşi nivel superior de pregătire, unul absolvent de universitate de stat şi altul de universitate privată, 60% dintre angajatori au socotit că “nu contează”, în timp ce 37% şi-au exprimat opţiunea pentru absolventul de învăţământ superior de stat.
12) Cele mai importante dificultăţi întâlnite de angajatori în căutarea de noi salariaţi sunt:
a) lipsa de pregătire a candidaţilor (14%);
b) neseriozitatea acestora (9,3%);
c) lipsa de experienţă (8%);
d) pretenţiile salariale mari (5%).
– Circa 54% dintre angajatori au socotit că, în general, preferă să angajeze oameni cu experienţă (indiferent de vârstă), iar 27% preferă tineri absolvenţi, chiar dacă nu au experienţă, deoarece pot fi mai uşor formaţi profesional (după dobândirea competenţelor în şcoală). Liceele, şcolile profesionale şi universităţile sunt cele de la care se aşteaptă să pregătească tinerii pentru muncă (au considerat 43% dintre angajatori). Alţi 29% socotesc că firmele angajatoare sunt răspunzătoare de formarea competenţelor profesionale ale angajaţilor, iar 22% îi fac răspunzători pe tineri de propria autoperfecţionare.
– Peste 67% dintre angajatorii chestionaţi au afirmat că au făcut angajări în ultimul an; circa jumătate dintre ei au recrutat până la 9 persoane, 24% au angajat între 10 şi 45 de persoane. 35% dintre firme şi-au exprimat intenţia de a-şi spori numărul de lucrători pe viitor.
– În opinia angajatorilor, profesiile ori ocupaţiile cu cea mai mare căutare pe piaţa muncii din România sunt cele de IT-işti (7%), ingineri (6%), lucrători în construcţii (5%), economişti, vânzători etc.